Întrebare: Este posibil să apară aceeaşi structură genetică la două persoane diferite, rezultate din părinţi diferiţi?

Răspuns: Teoretic, probabilitatea este atât de mică încât este considerată imposibilă în practică.
Fiecare părinte transmite copilului un set de aproximativ 3 miliarde de perechi de baze azotate. Datorită proceselor de recombinare genetică (crossing-over) și asortare independentă a cromozomilor în timpul formării celulelor reproductive, numărul de combinații posibile pentru un singur cuplu este de ordinul trilioanelor.
Când intervine un al doilea cuplu de părinți, cu propriile variații genetice unice, șansa ca aceleași secvențe să se alinieze identic este practic zero. Singurele persoane cu material genetic (aproape) identic sunt gemenii monozigoți, deoarece provin din același ovul fertilizat.

Întrebare: Probabilitatea nu este zero, totuşi...

Răspuns: Ai dreptate, în matematică și statistică probabilitatea nu este un „zero” absolut, ci un număr extrem de mic, numit adesea „zero practic”.
Dacă vrei să privești situația pur teoretic, iată de ce este aproape imposibil:
- combinațiile de cromozomi: Un singur om poate produce peste 8 milioane (2^23, adică 2 la puterea 23) de tipuri de gameţi (spermatozoizi sau ovule) doar prin amestecarea cromozomilor.
- recombinarea (Crossing-over): În timpul meiozei, cromozomii schimbă fragmente între ei. Acest proces este aleatoriu și practic infinit în variații. Asta înseamnă că niciun spermatozoid nu este identic cu altul.
- întâlnirea a doi străini: Pentru ca doi părinți diferiți să producă același cod, ar trebui ca părintele A1 să producă un gamet identic cu al părintelui B1 sau părintele A2 să producă un gamet identic cu al părintelui B2, plus că acești gameţi specifici să se unească în ambele cazuri.
Calculat matematic, șansa ca doi oameni neînrudiți să aibă același genom complet este de aproximativ 1 la 10^600 000 (adică 10 la puterea 600 000). Ca să îți faci o idee, se estimează că în întreg universul observabil există „doar” 10^80 (10 la puterea 80) atomi.
Practic, nu au existat niciodată suficienți oameni pe Pământ (aproximativ 100 de miliarde în toată istoria) pentru a epuiza nici măcar o fracțiune infimă din variațiile posibile.